Lecție de viață!

Omul care nu poate să doarmă se agită, se zvârcolește, se învelește, de dezvelește, se gândește și se răzgândește până începe să scrie. Un vechi amic nu mă lasă deloc să dorm. A terminat facultatea acum vreo cinci ani și are un CV tare interesant. Citit, deștept, priceput, toate cele. Rămas fără loc de muncă de câteva luni bune. Dator vândut pe la prieteni, cu mâna întinsă la părinți și toată ziua cu ochii la filme. Refuză un loc la munca de jos, să-i zicem.

Și acum povestea mamei…

Mama este asistentă de labortator la un spital din Câmpina. Face analize de vreo 25 de ani. Până acum un an era și femeie de serviciu.

Dimineața la eprubete, dupa-masa la mătură.

Eram prin clasa a șaptea când mama a decis să se angajeze la o bancă din Câmpina, femeie de serviciu. O prietenă deschidea o sucursală X, iar ea s-a oferit să fie cea care face curat. Două-trei ore după-masa. Am încercat să o conving să nu facă asta că „ce zice lumea?”, că „te vede toată lumea!”,  că „nu ți-e rușine?”, nimic. „De ce, dragă, să-mi fie rușine? Fur?”

Atunci nu înțelegeam și pace. Pentru câteva sute de lei trebuia să măture în banca din centrul orașului?

„Să-ți fie rușine să furi, să minți, să înjuri, nu să muncești!”

Mi-a spus asta de zeci de ori și am înțeles când am vrut eu. Mă tot duceam după școală să stau cu ea până termina treaba, iar ea mă punea să o ajut. Uram chestia asta, dar nu știu din ce motiv mă duceam mereu. Într-o perioadă am deschis ochii. Toții angajații de acolo, patru cu tot cu șefa, o căutau să îi ceară sfaturi, să povestească tot felul, să își spună problemele.

„Doamna Gabi, Doamna Gabi!”

Doctorii și ceilalți colegi de la spital se opreau acolo să o salute, să îi mai spună noutățile sau să se plângă de nu știu care problemă personală. Mama era un fel de jurnal al tuturor cunoscuților ei, știa poveștile oamenilor pentru că toți veneau la ea. De multe ori așteptam zeci de minute să termine conversația cu vreun doctor și parcă o văd cum dădea cu mătura câte puțin și se oprea la punctul culminant pentru alte zeci de minute…

„Șterge și tu geamurile alea de afară până dau eu cu mopul aici!”

„Ce??? De afară? Dar trece toată lumea pe acolo! Lasă-mă să dau eu cu mopul aici!”

„Termină cu prostiile, Alexandra! Să-ți fie rușine să furi, nu să muncești!”

Gata, am înțeles! Dimineața bugetar, seara la privat. În total, un salariu normal!

Prin liceu, îmi chem prietena până la bancă să vorbesc ceva cu mama, probabil să îi cer bani. Ajungem acolo, stăm de vorbă, râdem, glumim și îmi spune:  „Hai să o ajutăm și noi pe maică-ta să termine mai repede și plecăm după aceea!”

„Vrei tu? Nu te deranjează?”

„Normal că nu! Hai că ne-am distra! Spălăm noi geamurile de afară și așa vedem și cine mai trece pe stradă!”

Am zâmbit!

Concluzia e simplă: Să-ți fie rușine să furi, să minți, să înjuri, nu să muncești!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s