Criza celor 20 de ani. trecuți.

mkkkkl

Am citit undeva despre criza asta a tinerilor care se manifestă după 20 de ani, dar parcă nu era descrisă ca fiind atât de agresivă. D-aia scriu, să nu cumva să o uit după ce trece și să-mi amintesc să povestesc despre ea și altora, când voi fi bătrână și bună de dat sfaturi.

Te trezești la un moment dat că nu mai ai vise. Ai obținut până acum tot ce ți-ai propus, ai muncit pentru fiecare vis și ai trăit sentimentele cele mai înalte. Și nu-ți dai seama din prima, dar într-o zi realizezi că nu mai ai niciun fel de vis. Facultatea e gata, nu ți-a adus nimic material. Ai vrea să lucrezi și îți vine să dai un pumn în gură fiecărui om care te întreabă: tu ce vrei să faci? Sentimentul ăsta cu pumnul l-am avut și înainte de licență, iar atunci întrebarea era: și ce faci după? După, intru într-o criză existențială, mă pregătesc pentru primul master care îmi iese în cale, n-am idee de ce, dar o fac, iar apoi îmi caut un loc de muncă pe care să dau vina pentru toate frustrările și nemulțumirile mele.

Știu, îmi veți spune că trebuie să gândesc pozitiv, să fac ce-mi doresc (ce?), să-mi caut chemarea, bla, bla.

Ziceam de master, iar pentru că oricum nu știi ce vrei să faci cu tine, alegi să te înscrii la două programe de master în speranța că intri la unul dintre ele, la buget. Am primit și aici o întrebare de la un domn, dar nu mi-am permis sentimentul pumnului în gură, statutul (lui) nu m-a lăsat: și pe care îl alegi dacă intri la ambele? Hăhă, am zis, măcar să intru eu la unul și să aleagă soarta pentru mine. Adevărul e că știu că pot intra la oricare dintre ele, trebuie doar să încerc cu adevărat. Dar de unde putere (chef) să încerc, dacă eu oricum nu simt acea dorință pe care o aveam acum vreo trei ani și care mă face mândră de mine, atunci?

Și cauți acum bezmetic ceva de care să te legi, care să-ți placă și să te țină activ. Căutarea asta fără direcție te obosește fără ca tu măcar să te ridici de pe scaun, apoi se transformă într-o „criză a tinerilor trecuți de 20 de ani care nu știu ce să facă în viață”, sau așa ceva. Știu toate metodele prin care poți ieși din criza asta. N-am încercat niciuna. N-am timp, mi-l ocup făcând chestii pentru viitorul meu nestabilit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s