O plimbare cât o mie de trăiri

Am vizitat casa străbunicilor mei, bunicii lui tata. Am auzit atâtea povești de parcă i-aș fi cunoscut, despre casa cu prispă, despre ulița ce ducea la bunici, despre bunicul care era un domn respectat în sat și bunica pe care bunicul nu o lăsa să facă treburile grele și plătea femeie în casă pentru ca ea să nu muncească prea mult.

Undeva în Telega este sufletul tatălui meu, suflet pe care poți să-l vezi bântuind casa frumoasă, construită înainte de război, azi îngrijită la fel cum ar fi făcut-o și străbunicul. Continue reading