Mama.De ziua ei.

Parcă cineva a programat această „carantină” să mi se desfășoare după un tipar clar: o zi bună, una ba! Azi e ziua ba, nu pentru că nu-i bună, ci pentru că e așa cum e! În fiecare an, pe 1 aprilie, fără nicio glumă, petrec timp cu mama… de ziua ei! Azi doar online.

O zi de 1 aprilie i-aș dori oricui!

Atâta iubire și veselie câtă se adună în casa mea de 1 aprilie să aveți și voi! Mâncare bună, cea mai bună, prieteni, alcool, muzică, surprize, glume proaste, politică, religie, fotbal, cărți, filme, bârfe, jocuri, toate cele, mai ceva ca de Crăciun.

Pentru că e ziua ei…

Pe lângă faptul că este perfectă, mama este cel mai exuberant om pe care îl cunosc, iar toate calitățile ei sunt și cele mai mari defecte. N-am înțeles niciodată cum poate un om extrem de diplomat ca ea să-ți trântească în față, cu toată forța și cu toată seninătatea, cel mai dureros adevăr pe care nu vrei să-l auzi. Și la final are un aer de „dar ce am zis greșit”? Așa au ajuns toate prietenele mele să fie atenționate ba că-s grase, ba că s-au îmbrăcat urât, s-au machiat urât, s-au tuns urât, că piercing-ul e de căcat și tot așa. Tratament pe care mie mi-l aplică și acum, cu toată dragostea ei infinită, zilnic! Și prietenii mei primesc și acum exact același tratament, cu toată dragostea ei, de fiecare dată!

N-ai cum să nu o auzi! Este evidentă prezența ei într-un spațiu, indiferent de mărime sau numărul oamenilor, iar asta este extraordinar… uneori. Adică sunt de necontestat abilitățile ei sociale, dar le are în fiecare zi, în fiecare moment, indiferent cu cine, unde și de ce vorbește, iar cel mai mult își folosește volumul. Nu spun că nu sunt și eu exact la fel, la volum mă refer, spun doar că nu e din cauza mea!

Strângătoare, nu calică! Este un subiect așa de sensibil între noi că mi-e chiar teamă să intru în detalii. Există un concept, un nucleu al vieții, o mantra: Nu cheltuim nimic! Punem deoparte! Și de aici, dezastru. Oricât aș crede că la un moment dat am ajuns la capătul extremei și poate chiar l-am depășit un pic, întotdeauna se poate merge și mai departe!

Cel mai bun prieten! Dacă ceva pe lume este mai presus de orice altceva, atunci este prietenia, cu tot ce implică ea. Sinceritate, devotament, ajutor, sacrificiu, înțelegere, iubire, respect și tot așa, dar dus la rang de importanță națională. Desigur, de aici au venit frustrări și dezamăgiri grămadă, dar așa-s oamenii… ne asumăm. Asta am învățat eu de la ea în fiecare zi a vieții mele, un principiu pe care nu am voie să-l încalc niciodată: prietenia este cea mai mare bogăție a ta! Pe mine nu mă poate convinge nimeni că e altfel.

Încăpățânată! Nu știu dacă ați observat, dar mamele au întotdeauna dreptate. Bănuiesc că așa sunt toate mamele pentru că a mea nu se înșală NICIODATĂ! De aici i se trage o încăpățânare ce te poate face să mergi la psihiatru. Eu asta simt de fiecare dată! Și când vine „ți-am zis eu” îmi dau seama că nu mă poate salva niciun psihiatru.

Pragmatism nu pesimism! Ai zice că sunt mari șanse să se termine lumea din clipă în clipă. Te-ai înșela pentru că mama nu gândește negativ niciodată, ea doar cântărește toate variantele și se concentrează asupra celei realiste. Nu visează cai verzi pe pereți că nu are timp, nu își creează așteptări exagerate pentru că întotdeauna dezamăgirile sunt mult mai puternice, nu își consumă energia cu gânduri negative pentru că nu s-ar rezolva situația, ba chiar mai rău ar face, nici nu exclude variantele triste sau neplăcute pentru că e mai bine să fii pregătit dacă se întâmplă; iar apoi, merge înainte pentru că „asta e situația, ce să facem?”.

Sinceritate și corectitudine! Așa-i un om de ispravă. A observat ea că oricât ar profita oamenii de bunătatea ei, că oricât de încurcate ar fi situațiile în viață, oricât de greu ar fi uneori să spună adevărul, ea tot mai bine doarme dacă știe că nu a greșit nimănui, că nu a mințit, că nu îi e rușine cu nimic.

De o veselie rară! Fie cum o fi, dar mai bine facem haz de necaz. Puțină nebunie nu a stricat nimănui… se pare că nici ceva mai multă nu strică totul. N-aș putea posta vreo poză cu ea pentru că mi-ar fi greu să-i explic cum funcționează internetul, deși e non-stop online, dar voi pune poza de mai jos în loc de descriere suplimentară.

 

Toate și infinte altele o fac pe mama să fie mama mea și a lui frate-meu. Nu știu dacă aceste calități defecte s-au luat și la mine, nici dacă-mi doresc, dar mama mea e perfectă! Și azi e ziua ei, nu glumesc! La mulți ani, mamă!