Sunt deja vreo trei ore de când stau la coadă cu dosarul alb cu șină în mână. Este plin de acte, în copie și original, iar sub el țin o mapă de plastic plină cu alte acte în copie și original. Just in case.
În cele trei ore trecute mi-am făcut planul: nu o să las nicio față acră să mă intimideze. Fie ce o fi, dosarul va fi depus și nu mă întorc mâine pentru că nu am nu știu ce hârtiuță în copie și original. Sunt deja nervoasă la gândul că imediat îmi vine rândul și mi-e teamă să nu cumva să mă pierd în fața feței acre și să nu cumva să o las să „câștige”. Continue reading
alexandra 